Trebuia, in saptamana asta de concediu sa fie creasta Fagarasului, dar Dragos (partenerul de tura), fortat de imprejurari, numai ieri s-a intors din America. Asa ca saptamana trecuta, stand cu cererea de concediu aprobata, tot cautam pe net raspunsul la intrebarea: merg sau nu merg la munte in concediu? Asa am gasit anuntul lu' Generalul, pe carpati.org... Parcurgerea Crestei Rodnei in 5 zile. Era numai o mica problema: plecarea era anuntata pe vineri dimineata, zi in care eu inca lucram. I-am scris , explicandu-i ca am doua probleme (era, de fapt numai una) fara sa indraznesc sa sper la o mutare a datei de plecare chiar cu o zi... well, miracolul s-a intamplat: un semn mai mult decat favorabil ca era si timpul sa fac creasta... Asa ca, vineri seara in Baia Mare, acasa la General, am cunoscut-o pe Dana, sotia lui ( o femeie extraordinara, zambitoare si cea ma buna gospodina pe care o stiu eu) si Andrei, baiatul lui, student la Cluj la Geografia turismului.
Sambata dimineata - 22 septembrie - trezit la 5 jumate, mancat ceva, strans bagajele.. pe la 6 apare Ionut (aka Ionica fara frica aka Giovanni), dupa vreo cateva telefoane spre al 4 coleg de suferinta, Sorin, plecam spre autogara la 6.35 sa luam cursa spre Borsa. Io nu am inteles niciodata de ce, in Romania, cand sunt clienti multi la o cursa, nu se cumpara un autocar.... Asa a fost cazul si amu (si inteleg ca starea asta se perpetueaza), cand pe langa uamenii de pe scaune, se mai suie, ingramaditi ca sardinele, in picioare, inca 10-12 - fara numar, oameni... "io te iau, dar sa stii ca nu prea mai sunt locuri" (adica a se citi ca NU MAI SUNT LOCURI). Si lumea urca... in fine... plecam noi pe la 7 juma, Sorin a venit cu 10 minute inainte de plecare si noroc cu Generalul ca ne-a adus in autogara la 6.45 si am ocupat locuri, ca altfel ciuciu.....
Pe la 10 si ceva ne dam noi frumos jos din microbuzul in care mai ramasese numai nenea soferul si inca cineva pt Borsa, in satul Sacel. Ne oprim la tanti Ioana sa bagam ceva (adica carnat si bere si palinca - uneia din noi) incercand sa ne facem curaj sa pornim la drum, sa facem cei 6 km :)) planificati pe azi...
de la stanga la dreapta: Generalul, Sorin si Ionica (fara frica)
la tanti Ioana, in Sacel
Noah, si nici nu apucam noi bine sa inghitim prajiturile cu mere a lu' Sorin, ca trece Grigore, cu fata lui de 3 ani, Carla, in masina de teren. Fluiera Generalul dupa el, tipam bagajele si pe noi in remorca Jeep-ului si uite asa, "cu chiu cu vai", parcurgem cei 6 km planificati azi... oboseala e mare cand ajungem la baciul Toroioaga si tanti Rozica, asa ca ramanem aici pana maine dimineata....
Grigore si Carla
aci' suntem acasa, dupa 6 km....
Sorin
Generalul (verifica luciul bocancului)
cum e la noi acasa...
tanti Rozica si Carla
la izbucul Izei
Facem focul in camera, ca Ionica si eu sa nu murim cumva degerati la etaj, mai bine in sauna... mai facem o slana topita pe pita cu ceapa, si ascultam povestile lu baciu Toroioaga la un pahar de sampanie, ca a fost ziua lui pe 3 septembrie si l-am sarbatorit, pana ne doboara somnul pe la ora 10 seara.
In camera, la etaj, caldura mare... ca in sauna uscata. Ionica (fara frica) mai da la ventilator (a se citi tricou) manual, din 5 in 5 minute, eu reusesc sa adorm intr-un tarziu cu sticla cu apa rece lipita de fata si dopuri in urechi.. (ca generalu' trebuie sa dirijeze armata si cand doarme... sforaind :) ).
Noapte buna, copii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu