Stiti cum e atunci cand o persoana care nu are foarte multa rabdare, asteapta sa se indrepte lucrurile, si evident ca lucrurile nu se misca atat de repede cum are vrea ea? Banuiesc ca o parte din voi stiti...
E ziua doi si sentimentul naspa pe care il aveam ieri e tot acolo. Imi dau seama ca nu prea am cum sa cunosc oameni noi din care sa se aleaga potentiali prieteni... mi-e greu sa ma adun si sa ma pun pe picioare, si cel mai rau e seara. Incepe sa ma bantuie gandul ca vreau sa ma intorc acasa, sa incerc sa imi gasesc ceva in Cluj, sa fiu din nou cu voi toti. Ar fi chiar asa de rau? Oricum, o sa astept pana in decembrie, cand e programata intoarcerea, sa vedem, poate se mai schimba ceva.
Am iesit aseara in oras, am umblat o ora pe strazile din centru...e frumos, au decorat deja de Craciun. Doua intamplari mi-au atras atentia, si bineinteles ca in starea in care sunt, le-am vazut ca pe niste mesaje:
Prima: eram in gara in Groningen, luni dupa-amiaza, abia ajunsesem si il asteptam pe Gunter sa vina sa ne intalnim. Stateam pe o banca la intrarea intr-o cafenea cand din dreapta au inceput sa vina mai multi orbi, fiecare avand un insotitor care vedea. Cred ca erau in jur de 10-12 oameni care nu vedeau. Si din astia, cel putin jumatate erau orbi pentru ca au vrut ei sa fie (adica aveau niste ochelari negri uriasi pe ochi, ca sa vada cum e sa fii orb). Cel putin asa cred. Si atunci am inceput sa gandesc: "om mic si egoist ce esti, uita-te la oamenii astia cum se pot bucura de viata, fara sa vada, iar tu ai ochi sa vezi toate minunile din jurul tau, dar nu iti poti intoarce privirea dinauntrul tau, unde acum e numai intuneric!"
A doua: aseara, pe una din strazile din centru, mergeau multi oameni, oameni tineri, cu bicicletele (stiti ca aici sunt mii de biciclete). Ma plimbam repetandu-mi in gand sa raman optimista, sa vad frumusetea in jurul meu, luminile si cladirile.... Dar am vazut un grup de 5 prieteni pe biciclete care mergeau impreuna si faceau glume, si s-au dus pe apa sambetei toate eforturile de a gusta un pic ce vad in jur...
De ce este asa de greu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu